न्नन्न

ma tot intreb ce rost mai au zilele mele,pt ce si pt cine sa mai traiesc si o voce parca imi striga,,renunta la viata"si eu sunt convinsa 90%k ii mai bine sami pun capat zilelor si sa mor k dincolo de moarte nu voi mai suferi atata si poate o sa fie mai bine pt mine si pt cunoscuti si cu timpu o sa ma uite toti cei de pe pamant sau uni nici nu le vor pasa ca am murit.DECI II MAI BINE SA MA DUC DIN VIATA ASTA vb cu cineva,sa-mi spuna ce sa fac,pt ca eu nu mai pot sa gandesc la absolut nimic in privinta mea.Am 25 ani si locuiesc impreuna cu prietenul meu care are 35 de un an si jumatate.tin sa precizes ca locuieste la mine.Aproape toata relatia mea cu el, a fost un calvar, in sensul ca niciodata nu mi-a spus ca ma iubeste,tot timpul s-a ferit de mine cu telefonul,adica niciodata nu am avut dreptul sa ma uit in tel lui.Niciodata nu am stiut ce face.nu are servici,se ocupa cu bursa,cumpara si vinde.Este foarte gelos si ma urmareste tot timpul cu telefoanele.Aproape tot timpul la fiecare cearta care o aveam,imi spunea ca noi nu o sa fim niciodata impreuna pt ca el are alte ganduri.A plecat de foarte multe ori de la mine,dar eu disperata am sunat, l-am implorat sa stea cu mine si sa-mi mai dea o sansa.o sansa, nu stiu pt ce?pt ca nu am grsit cu nimic fata de el.Am vrut de multe ori sa mor,pt ca am considerat ca viata mea fara el nu se poate.ma simt ca o leguma,plang mereu,nu pot sa manac,sunt trista si fara chef de viata.L-a ultima cearta l-am rugat sa mai stea cu mine o luna ,sa ma ajute sa trec mai usor peste despartire,dar stiu ca iar am gresit,ca iar imi fac sperante.A acceptat,si a zis :doar o luna si atat.Sunt diperata,nu am iubit niciodata un om mai mult ca pe el.Parintii mei sunt foarte suparati,niciodata nu l-au suportat,dar nici el.Este o treaba reciproca.Si va rog sa ma credeti ca simt ca am jar in burta atat de tare sufar!!!Nu pot sa ma resemnez nu stiu ce sa fac,nu mai am putere.cand