plidisala luma

Vineri am vost cu masina incepuce sa bovestaca tot feluri misamuit tot nu mai reu sa traiesc credema freu sa mor

vreu mor

Ieri afost ce amauzit am ramas umit de la colece tot mai rau maduc am emoraci iterne am fost la co nsultatie si ba bucur mult de tot sa nu masteptam de la cel mai bun prieten sa matradeze freu sa mor cind mai repete nu mai freu saraiesc tot mai rau A...... zigem cefa se su para bate joc demine pefata nu pe pate da plinc in coninu mam gidit tota nopta ce miazis nu fine acrde ieu tot feluri tablete nu mai incredere in nimeni pling si tot ma,/colega care in cercat sa ma pac cu ia nu frea nici odata nu afost coleti ne mrigonit din toate martile mam sa turat de lume freu sa mor pote nu va vine crede feti veda ca in deplinedec visul pote cesul made repede pling tar numa baga in sama iei zice ca ieste du..? dar nutiu ce sa zic lumea plina de ura de profit numai peru iei nu si peru cloci!!!!!!!!!

place

Am facut primul dar iaras malut in bajocura tot mair ca lumia dat de urinta de tot bate joc la lucru nuti freu sa mor otata am luat pastile de inima sa miseorasca dar ginion ? Freu sa mor odada am gasit ultima fasa mercur dar inca in cerc in dablete tot incer otata tot trebuie sa mise intiple si mie plin in continu nuti marca fad ma gindem tot mai du revus in cerc sa ma nuc .Nu merita prin funie si prin dablete merita .!!! In cerc sa fiu , nu mai pot de loc dot mai rau ma duc la lucru nu ma maga insama ma ia in bajocura .Vreu sa mor dar trebuie sa fac pote ca fam plitistit ca ovac dar drebuieie sa credeti in .... nu iezita dumeze daca iera nu ieram prigonit asa de tare sint singur nu mai dau numele ca seinterbedaza tot feluri te proti dar mai bine asa pling si ba gindec ca cum osa fie la lucru tot mai raru ,Maiam sa maduc dar nure pofetec cum afot la lucru si in cepe a plince zin cice ia pastila si iau deodata a stimula incep sa gat dot jos dupa 2ore refin cep sa pling ca nu mam dus linga prieteni nu maiam preteni tototi pa loturat li scrba de mine ca sint singur pe lume atunci de ce sa nu mari cint mai repete sa capi de luma asta cea tunecosa am frut sa marunc din tren esuat aorisma vreu credema decint sa mai pling at duti ce sa fac freu sa mor nu reu sa plinga la morinul meu nimeti ci sa farbeca de rau ca fot un om ru de tot am lut pastila care ma chiama nu refus .

aratd mult

Nn freu sa plitisec ieri ora 9,15 sara amdat de telefon misa rabuns urut de tot pote dam inseles minicina mai mare de tot am facut frimul pas sa ma pac cu o coleca dar creu de tot asa frea sa mor odata minicini pete mincin lume ci la lucuru si afara .freu sa ma omr prin tablete sa emoracie interne s-au prin raze cite mult ca tuci nu are ce sa mai faca sau ulima solucie sa ingit percur nu are ce mai faca lume plin de micinoti tot.La lucru in continu se cerata cu mine si face terimitare in lume asta nuti sine raba mai mult de cint mine un si mai bine mort de cint viu.

singur

Primul lucru care i se intampla unei persoane care a murit, potrivit acestor istorisiri, este acela ca omul paraseste trupul si se afla cu totul despartit de el, fara a-si pierde cunostinta. Adesea poate vedea totul in jurul lui, chiar si propriul sau trup mort, si incercarile care se fac pentru a-l readuce la viata; el se simte intr-o stare de caldura si usurare, lipsita de durere, ca si cum ar "pluti"; aceluia nu-i sta de loc in putinta sa schimbe ceea ce se afla in jurul lui, prin vorbe sau atingere, si astfel, simte adesea o mare "singuratate"; procesele de gandire ajung sa mofie de obicei cu mult mai rapide decat fusesera in launtrul trupului. Iata cateva extrase din aceste experiente:

more tetot

Un suflet care s-a aflat acolo cand celalalt era prea gol si suferea prea mult, reusind numai sa-i aduca alinare, de fapt incredere in sine si atat!
Suflete pereche! Exista suflete pereche care, incredibil, nu pot fi impreuna niciodata, suflete sortite intr-un fel tristetii si durerii neimplinirii. Atunci iti spui: sufletul meu pereche e pierdut, il voi regasi poate, candva, intr-o alta viata!Din fericire, avem capacitatea asta, putem uita macar cu mintea si pastra numai (remsori)
sentimentele si tot ce a fost frumos, fiecare clipa distincta si minunata pe care am trait-o.
Ce ne-am dorit, ce am avut din tot ce am vrut, se va pastra acolo, odata cu trairile, cu tot ce am simtit si nu va disparea niciodata, chiar daca sufletul nostru pereche merge mai departe pe drumul lui, nu impreuna cu sufletul care ii este daruit.
Nu e niciodata de ajuns tot ce poti Iar cei norocosi, asa ca mine, raman dupa erele lor intunecate, cu prieteni...
Am fost insuportabila, enervanta, iritanta si ar mai fi cateva dar nu vreau sa exagerez... Atat de multa bucurie imi aduce in suflet amintirea prietenelor mele ce m-au lasat sa cad in felul meu... ca sa ma ridice in felul lor... si le ador!!! Le multumesc!!! Plang de fericire pentru ca le am!!!
pe care o iubesc... nu e vorba de o familie ce am intemeiat-o eu... Nu... e vorba de familia ce mi-a dat-o Dumnezeu: mama, tata, fratii mei... Ei bine, ne intelegem bine foarte rar... dar foarte rar... Asta ma face sa ii iubesc si mai mult pentru ca prin asta m-au invatat sa imi sustin parerile sau sa cer iertare, m-au invatat ca suntem toti diferiti si ca trebuie sa ne sarbatorim diferentele...
Am mai luat aminte de la ei ce inseamna sa nu fii iubit si asa m-au invatat sa fiu fericita pentru cele mai mici lucruri... Poate suna ciudat, dar ii ador si pe ei!!! Ii ador pentru ca ma ador pe mine, iar fara ei nu as fi fost la fel... Mai am si visele mele! Ei bine, fara ele chiar as fi fost seaca.
Iar acum spre final... marturisesc, ca acum cateva luni am supravietuit unei tentative de sinucidere... Cu fiecare ceartă distanţa devine şi mai mare… parcă se cască un hău în care îmi este frică să privesc…
Fiecare ceartă îmi goleşte sufletul puţin câte puţin….
Insă speranţa nu-mi moareDe ce oare nu putem înţelege tot ce gândeşte cel drag? De ce nu putem înţelege tot ce este in sufletul celui drag? De ce atunci când încercăm să ne spunem păsul ne facem neînţelesi?

macertat iar

Aş minţi enorm

să spun că sunt fericită. Dar şi că mă simt, pe de-a-ntregul, vitregită de soartă ar fi nedrept, din partea mea, să declar. De fapt, mi-am dat seama că în interiorul meu vieţuiesc independent diferite trăiri, aranjate pe două paliere distincte, ce interacţionează extrem de rar. Un palier este acela al sentimentelor de suprafaţă, superficiale, dacă vreţi, sentimente ce acoperă toată gama posibilă de stări sufleteşti exhibate: suferinţă, bucurie, furie, gelozie, invidie, plăcere, dispreţ, încântare şi, mă rog, care or mai fi, omeneşti posibile. Palierul din interior este, însă, mai deloc eterogen, şi cuprinde acele trăiri cu parcurs aproape cronicizat, acele dorinţe, neîmpliniri, complexe şi frustrări ce au devenit, odată cu trecerea vremii, parte din mine, pe care le-am hrănit, le-am dojenit, le-am mai dat drumul, din când în când, afară, iar apoi le-am închis în cuşti, ca pe nişte animale de casă neascultătoare. Dar n-am reuşit să mă dezic de ele şi nici ele de mine.MD – am văzut toate cele 7 serii, aştept să se mai filmeze).Înainte să încep actualul job, şi eram într-un fel de şomerie, îmi plăcea teribil să ies cu câte o prietenă la cafea, lunea, pe la 11 dimineaţa, când toţi munceau de zor. Acum am renunţat la această satisfacţie, dar încerc din răsputeri să o înlocuiesc cu altele, la fel de banale şi, pe cât posibil, de o frivolitate nevinovată - cât să-mi dea acel plăcut sentiment pe care-l are o pisică ce se linge pe bot lângă acvariul cu peşti. Privesc cu haz veşti care până acum mă umpleau de disperare şi am încetat să mai plâng pentru eternele lucruri neîntâmplate, dar care, credeam eu, ar fi trebuit neapărat să mi se întâmple. Mi-am şters toate conturile făcute, de gura lumii sau a conştiinţei mele, pe site-urile de întâlniri şi amor livrat pe messenger. Am dat de pământ cu ceasul biologic ce-mi ţăcănea, agasant, în minte şi-n inimă. Mi-am propus să nu mai vreau nimic, să nu mai aştept nimic, să nu mai visez la cai verzi pe pereţi şi prinţi pe cai albi, să nu mai pretind nimic şi, mai cu seamă, să nu mai am impresia că mi se cuvine ceva. Am renunţat la toate proverbele şi zicătorile care spun să-ţi trăieşti fiecare zi ca pe ultima sau ca pe prima din viaţă, şi-mi trăiesc ziua exact aşa cum este, ca pe a treisprezecemiaosutăpatruzecişicâtomaifi ea. Adică, o zi obişnuită. Nu mai vreau să cred că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n sac, sau, dacă e aşa, nu-mi mai pasă, eu am obosit să alerg toată ziua bună ziua cu un sac enorm, gol, lărgit la gură, în care să mi se aruce, când şi când, o mărgică de satisfacţie sufletească. Când o vrea El să vină cu ploconul, îl aştept, cu sacul desfăcut, dar între timp îmi văd de ale mele. O fi bine, o fi rău? Nu vreau să-mi răspundeţi.

trist

Astazi am avut inca o tentativa de selectare si organizare a pozelor din memoria calculatorului , tentativa esuata ca de fiecare data

Astazi am avut inca o tentativa de selectare si organizare a pozelor din memoria calculatorului , tentativa esuata ca de fiecare data

Si pe langa toate astea, mai tre' sa ma duc si la munca zilnic. Vreau sa mor

vreauu sa mor ...chiar imi doresc asta!!vreau sa ma transform in cineva sau ceva care si sa nu fiu recunoscuta!vreau sa mor!!! e tot ce vreau....sa nu mai exist ..sa ma transform in mii de particule si sa nu mai exist!!!motivele sunt multe ptr ceea ce mi doresc ...imi doresc asta din tot sufletul meu!!!vreau sa mor..mi-as pune capat vietii in momentu asta..fara nici o indoiala dak nu ar fi parintii care or sa sufere..parintii nici nu jtiu dak sunt ai mei sau nu ..sau cine stie ce parintii am pe undeva prin lumea asta....care m-au abandonattoate barfele din cartier sunt adevarate ..k sunt infiata....A Si nu asta e motivul ptr care vreau sa mor..nu1!am eu altele...ale mele...insa vreau sa mor...si vreau sa fie cat mai ujor...vreau sugestii si nu glumesc...of am atatea probleme ... serios k vreau sa mor, va rog datimi sfaturi, nu e corect ca eu sa sufar din cauza altora dar sufar prea mult si de prea mult timp . doare atat de tare . uneori am impresia k ce e mai rau sa abatut asupra mea si nu ai vad nici o urma de speranta. Am trecut linia... am depasit momentul... am uitat lacimile... Ma inec in uitare, dar ramane durerea, durerea aceea surda ce se imprastie in suflet si nu vrea sa plece, sta acolo ghemuita parca, gata sa izbucneasca si mocneste... mocneste ca focul iarna... Sunt momente cand stau si plang...

noaptea vine pe ascuns,cand se lasa searaasa in suflet mi-ai patrunsca floarea primavaran-as fi crezut sa vad o steamergand dupa minesa lumineze in calea meala greu dar si la binecu tine la greu, cu tine la binecu tine sa mor, mi-ar fi usdaca ti-e dor, daca ti-e dor, daca ti-e dororiti dau inima, pastreaz-o la tinenu vrei sa-mi spui o vorba reasa-mi dea dureri(remusorian)tu stii sa-mi alini inimasa n-auzi ca ma doarece-as fi facut eu mai tarziude nu erai cu mineun om cu sufletul pustiueram fara tine prietenicu tine la greu, cu tine la binecu tine sa mor, mi-ar fi usoriti dau inima, pastreaz-o la tinedaca ti-e dor, daca ti-e dor, daca tï-e dor

vreauu sa mor ...chiar imi doresc asta!!vreau sa ma transform in cineva sau ceva care si sa nu fiu recunoscuta!vreau sa mor!!! e tot ce vreau....sa nu

of am atatea probleme ... serios k vreau sa mor, va rog datimi sfaturi, nu e corect ca eu sa sufar din cauza altora dar sufar prea mult si de prea mult timp . doare atat de tare . uneori am impresia k ce e mai rau sa abatut asupra mea si nu ai vad nici o urma de speranta. Vreau sa mor intr-un accident de masina, stand in spate si dormind. vreau sa mor fara sa stiu.Ma uitam la oamenii ce treceau pe langa mine, straini, nepasatori, treceau fara sa ii intereseze drama mea, ma simteam nedreptatit, dar totusi... eu in locul lor.. oare mi-ar fi pasat? Probabil ca nu, probabil ca as fi avut aceeasi ignoranta de care si ei dadeau dovada. Nedreptatit? De ce.. nu ma cunosteau, nu aveau de unde sa stie.. Mi-e rusine de mine, mi-e rusine de egoismul meu, mi-e rusine ca nu le accept indiferenta desi stiu ca e normala si pana la urma o inteleg... insa nu putem intodeauna sa alegem ceea ce simtim

vreauu sa mor ...chiar imi doresc

Nu vreau sa va plictisesc cu povestea mea,dar simt nevoia sa scriu sa vb cu cineva,sa-mi spuna ce sa fac,pt ca eu nu mai pot sa gandesc la absolut nimic in privinta mea.Of…cat mi-ar placea sa parcurg si eu Labirintul cretan, sa-mi pot evalua gandurile, ideile, sa-mi pot reevalua propriul sistem de valori…sa ma reinitiez, sa imi cunosc adevaratele puteri, sa dobandesc adevarata cunostinta…dar pana aici…sa gasesc iesirea din labirint…........................................

................................................
vreauu sa mor ...chiar imi doresc asta!!vreau sa ma transform in cineva sau ceva care si sa nu fiu recunoscuta!vreau sa mor!!! e tot ce vreau....sa nu mai exist ..sa ma transform in mii de particule si sa nu mai exist!!!motivele sunt multe ptr ceea ce mi doresc ...imi doresc asta din tot sufletul meu!!!vreau sa mor..mi-as pune capat vietii in momentu asta..A Si nu asta e motivul ptr care vreau sa mor..nu1!!!!!am eu altele...ale mele...insa vreau sa mor...si vreau sa fie cat mai ujor...vreau sugestii si nu glumesc...vreau cineva sa ma omoare!!!va rog!!!si va rog din tot sufletul meu!!vreau sa mor:nedreptatea duce la umilinta... umilinta duce la dezumanizare..nimic nu ma revolta mai tare decit nedreptatea.. nu neparat cind mi se intimpla mie.. dar mai ales cind mi se intimpla mie.... si oamenii din ea.. ma urasc pe mine ca nu am nici un pic de tupeu sa schimb ceva.. sunt un desen animat.. o proiectie jalnica .. mi se pare ca exist.. nu exist in pula mea.. nu am existat si nu o sa exist niciodata.. nu am contat si nu o sa contez niciodata.. cind o sa inteleg perfect asta o sa incetez sa am pretentia la ris cu pofta si atunci pot sa astept sa mor pentru ca daca ma arunc in cap de pe bloc nu ma ingroapa nici un popa.. ca nici asta nu e dreptul meu sa decid..

nu place fiata

.Am trecut linia... am depasit momentul... am uitat lacimile... Ma inec in uitare, dar ramane durerea, durerea aceea surda ce se imprastie in suflet si nu vrea sa plece, sta acolo ghemuita parca, gata sa izbucneasca si mocneste... mocneste ca focul iarna... Sunt momente cand stau si plang... plang... da, plang... E timpul sa spun adio... Adio deci, adio tie STRAINE... acel TU care ai intrat in viata mea, mi-ai luat zambetul, mai secatuit de tot, de tot ce era bun si pur... M-ai aruncat in disperari reci, intunecate. Astept sa te vad peste ani si ani, cand am promis ca te voi cauta, sa vad ce a ramas din iubirea mea... acea iubire... Mereu, mereu, imi amintesc ziua... ziua cand am plecat cu sufletul pierdut si inecat in lacrimi. Intrebam Divinitatea de ce, cum si cand? Simteam cum ma prabusec incet si sigur de pe culmile unui munte... si nu vedeam nimic, doar un gol imens in jurul meu... Ma rog ca inima mea sa nu fie atat de franta sa pot sa mai fiu eu, DA eu, mai sti? Sa nu ma simt incomplecta.Am obosit in lumea mea singura mereu, sa lupt, sa ma ridic, sa trec, sa plec, sa rad, sa plang... singura. Inot intr-un ocean singura si stiu ca sunt abia la inceput si stiu ca lupta asta am pierdut-o. Inca inainde de a incepe... si daca iubirea ce ti-am dat-o nu a fost nimic, imi pare rau pentru mine, pentru ca inca mai esti acolo, in mine. Ai prins radacini groase in sufletul meu.... E timpul sa fac ceva si pentru mine... pentru sufletul meu, sa nu mai astept un semn, sa nu mai plang, nu mai vreau, nu mai vreau! Ce altceva as putea spune? Am crezut in tine, in noi, m-ai dezamagit, mi-ai luat acel nimic, nimic ce tu mi la-i dat... nimic.trec prin aceeasi situatie, sau mai bine zis, similara...e enorm de greu, nu pot nici eu merge mai departe, iar uneori pe cind zimbesc putin, gindul imi fuge din nou acolo si imi doresc sa fi putut zimbi alaturi de el acum...dar nu va mai fi. Sincer nici nu vreau, cred, uneori, sa trec mai departe...a fost cel mai frumos moment din viata mea..parte din tot ce ma intregeste de fapt...si atunci ma intreb:de ce sa merg mai departe? Sa ma duc inspre ceva ce nu va fi el(perfect pentru mine), spre ceva care sa ma faca sa fiu in rind cu lumea?.. noi pe aici, dar mergem la papa si la facut ordine in dulapul mamei...cineva va striga din patut de-o sa se auda pina adesea plange in timpul vietii iar cand moare, altii plang in urma lui...Ce bine era, ca macar cercul familiei, sa fi fost ceva mai scutit de suferinta! Te intorceai din drumurile tale impovarat si batut de ganduri si dureri si gaseai in familie coltul tau de liniste! Ce bine! Ce terapeutic! Dar nu este chiar asa. In majoritatea familiilor suferinta este la ea acasa. De ce se intampla asa?Traditia crestina invata ca oamenii sufera din cauza raului si pacatului existent in lume. Din nefericire, cand cineva se comporta intr-o maniera care raneste, de obicei, altcineva suporta consecintele si, ca atare, sufera. Violenta in familie este o criza care ii poate afecta pe oameni din punct de vedere fizic, psihologic si spiritual. Marea majoritate a oamenilor, atunci cand se confrunta personal cu violenta in familie, traverseaza in acelasi timp o criza de personalitate in viata lor. Este timpul in care apar acele intrebari cu nuanta filozofica sau religioasa: De ce mi se intampla tocmai mie? sau De ce ma lasa Dumnezeu sa trec prin aceasta drama? sau Ce rol joaca aceasta nenorocire in viata mea?Toate aceste intrebari demonstreaza eforturile oamenilor de a intelege rostul, sensul sau motivul crizei, incercand sa aseze experienta lor dureroasa in contextul intelegerii propriei lor vieti.
1. Sensul vietii, al mortii si al suferintei asa cum se arata el a fi in matricea sufleteasca a poporului roman.
2. Care a fost momentul istoric cand acest sens a fost obligat sa legitimeze esenta de neinfrant crestina a neamului romanesc?
3. Care este sensul vietii, al mortii si al suferintei in lumea moderna de azi?