sâmbătă, 18 februarie 2012

फ्रु सा मोर


Cred ca, multi suntem atacati de acest sindrom, plictiseala… tuturor ni se intampla sa ne plictisim intr-un moment al zilei si mereu cautam solutii pentru a alunga plictiseala. Ciudat este faptul ca spunem ca ne plictisim, dar in acelasi timp ne si plangem ca timpul este mult prea scurt pentru cate avem de facut.

Mereu ma intreb: de ce oamenii se plictisesc? Sunt cu adevarat plictisiti sau doar folosesc aceasta expresie? Sunt plictisit !

Uneori, chiar si viata devine plictisitoare pentru oameni. Acum, in cazul in care viata devine plictisitoare, care ar fi cea mai buna solutie? Sa ne schimbam stilul de viata sau mai bine sa murim?

Cred totusi aceasta expresie sunt plictisit, poate fi inlocuita de alte expresii. De exemplu: sunt obosit; sunt suprasolicitat, incat nu stiu ce sa mai fac; sunt neinspirat si uite asa putem inlocui expresia acestui sindrom plictiseala.

Ma intreb ce provoaca aceasta stare de plictiseala? Inutilitatea stilului de viata de azi sau am ajuns noi la nivelul de saturatie ? Exista cu adevarat plictiseala sau este doar o stare negativa care apare intr-un moment dat, pentru ca noi sa avem posibilitatea sa ne deschidem ochii pentru a vedea cate lucruri interesante avem de facut si care ne pot aduce fericire?
Ma urasc si vreau sa mor. Nu de azi de ieri, ci din totdeauna. sau inconstient, am fost si am ramas cel mai mare dusman al meu.Din zilele cand ma incapatanam sa ies la joaca si ma snopeau toti copii din cartier, din vremurile cand credeam ca de ziua mea pot sa fac orice pana ma pocnea mama si imi dadeau lacrimile. De cand nu puteam memora poezii si o incasam acasa pentru notele mici la autodictari.

Din liceu, de cand am constatat ca ce-mi place mie, nu place si celorlalti, ca pe cine iubesti, nu te iubeste, dar te chinuieste. De cand imi strangeam alocatia ca sa-mi cumpar o carte sau ma milogeam de mama sa-mi dea bani sa ies la un film. De cand am constientizat cam ce-a insemnat exact ca am crescut fara tata. Din liceu de cand ma masturbam ca sa-mi innabus dorintele si sa pot invata. De cand ma baricadam in spatele unui zid de carti, crezand ca din ele inveti ceea ce este viata adevarata. De cand am inceput sa ma cramponez in idei fixe si idioate, pe care le-am denumit apoi, pretentios, principii.

Citeste mai mult: Ma urasc si vreau sa mor Poate ca in spatele acestei stari exista o poveste ,dar starea pe care o am nu-mi mai trece ,am incercat sa-mi ocup timpul sa nu ma mai gandesc ,dar degeaba ,refuz pana si pe cele mai apropiate persoane ,numai vorbesc ,numai rad ,m-am inchis in mine ,sincer nu stiu ce mi se intampla dar starea mea e mai bine de 4 luni ...uneori ma intreb ce rost mai am eu pe lumea asta ,imi doresc sa numai fiu ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu